Am ajuns la Bucuresti si am asistat la un curs de pregatirer pentu admiterea la facultatea de Arta Fotografica (adica facultatea la care vreau sa intru daca nu stiati). Tema de lucru pentru saptamana aceasta a fost "strada" cu accentul pus pe arhitectura. Trebuie sa recunosc ca poate nu m-am axat atat de mult pe strada propriu zis... dar am incercat sa surprind arhitectura atipica a Bucurstiului pusa intr-un oare care contrast cu alte elemente. Since nu stiu cat de mult mi-a iesit acest lucru dar consider ca rezultatul final din punct de vedere al pozelor este unu destul de bun.
Aici se poate observa in prin plan poate cel mai urat aspect al Bucurstiului: Cablurile. Nu vreau sa intrec masura dar am impresia ca in acest oras intre doi stalpi amplasti la sa zicem la 20 m unu de celelalt se gaseste cel putin cate 1 km de cablu. Este ceva incredibil de inestetic si fara indoiala chiar nesanatos. Dar aparent nu afecteaza in mod direct prea multa lume... asa ca nu cred ca merita sa fie schimbat ceva...
Poate usor ironic as putea zice cladirea de mai sus este defapt Asociatia Arhitectilor din Romania. O simbioza perfecta intre o cladire veche, care este dealtfel specifica din punct de vedere arhitectural Bucurestiului, si un colos de sticla.
Cu siguranta ca daca ati fost prin capitala ati putut observa faptul ca sunt sute de monumente amplsate in toate locurile imaginabile(dar nu am avut timp sa exemplific foarte mult acest lucru). In aceasta tema("strada") am dorit sa implic si aceasta poza care pe mine nu m-a impresionat pana ce nu am analizat-o in detaliu. Faptul care mi-a atras atentia nu a fost lumina deosebita de apus sau monumentul propriu zis, ci absenta rotilor de la masina.
Acesta este monumentuli "Eroului necunoscut" nimic deosebit nu se poate observa la el, dar in timp ce il admiram si incercam sa ii gasesc o incadrare adecvata, am observat un domn care urca in viteza scarile. Moment in care am realizat exact ce m-a socat la acest monument: Marimea lui. Din acest motiv recunos ca incadrarea pozei nu este cea mai fericita(am lasat putin cam mult din cer in partea de sus). Dar trebuie sa specific ca sentimentul pe care il prezinta comparatia directa dintre cele doua elemente (omul si monumentul) face aceasta poza sa aiba o putere deosebita.
Aici nu am foarte multe de zis. Este poate poza mea preferata din toata aceasta serie, tocami pentru ca impleteste realizare fotografica cu compozitia cu elementul inedit, reprezentat de reflectia cladiri vechi (a CEC-ului) intr-un alt colos de sticla si marmura. Deasemenea aparitia persoanei este intentionata tocmai pentru a sublinia raportul de marime, dar si pentru a putea incadra poza in tema majora a cursului si anume "strada".
Aici este o combinatie inedita intre vegetatie, credinta si lux. Iar elementele de detaliu reprezentate de cele doua sageti din varful gardului s-au dorit sa fie doar niste elemente de compozitie, care cel putin pe mie m-au obigat sa imi arunc privirea in spre cer si sa observ culoare puternica pe care o are.
Aici se poate observa in prin plan poate cel mai urat aspect al Bucurstiului: Cablurile. Nu vreau sa intrec masura dar am impresia ca in acest oras intre doi stalpi amplasti la sa zicem la 20 m unu de celelalt se gaseste cel putin cate 1 km de cablu. Este ceva incredibil de inestetic si fara indoiala chiar nesanatos. Dar aparent nu afecteaza in mod direct prea multa lume... asa ca nu cred ca merita sa fie schimbat ceva...
Poate usor ironic as putea zice cladirea de mai sus este defapt Asociatia Arhitectilor din Romania. O simbioza perfecta intre o cladire veche, care este dealtfel specifica din punct de vedere arhitectural Bucurestiului, si un colos de sticla.
Cu siguranta ca daca ati fost prin capitala ati putut observa faptul ca sunt sute de monumente amplsate in toate locurile imaginabile(dar nu am avut timp sa exemplific foarte mult acest lucru). In aceasta tema("strada") am dorit sa implic si aceasta poza care pe mine nu m-a impresionat pana ce nu am analizat-o in detaliu. Faptul care mi-a atras atentia nu a fost lumina deosebita de apus sau monumentul propriu zis, ci absenta rotilor de la masina.
Acesta este monumentuli "Eroului necunoscut" nimic deosebit nu se poate observa la el, dar in timp ce il admiram si incercam sa ii gasesc o incadrare adecvata, am observat un domn care urca in viteza scarile. Moment in care am realizat exact ce m-a socat la acest monument: Marimea lui. Din acest motiv recunos ca incadrarea pozei nu este cea mai fericita(am lasat putin cam mult din cer in partea de sus). Dar trebuie sa specific ca sentimentul pe care il prezinta comparatia directa dintre cele doua elemente (omul si monumentul) face aceasta poza sa aiba o putere deosebita.
Aici nu am foarte multe de zis. Este poate poza mea preferata din toata aceasta serie, tocami pentru ca impleteste realizare fotografica cu compozitia cu elementul inedit, reprezentat de reflectia cladiri vechi (a CEC-ului) intr-un alt colos de sticla si marmura. Deasemenea aparitia persoanei este intentionata tocmai pentru a sublinia raportul de marime, dar si pentru a putea incadra poza in tema majora a cursului si anume "strada".
Aici este o combinatie inedita intre vegetatie, credinta si lux. Iar elementele de detaliu reprezentate de cele doua sageti din varful gardului s-au dorit sa fie doar niste elemente de compozitie, care cel putin pe mie m-au obigat sa imi arunc privirea in spre cer si sa observ culoare puternica pe care o are.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu